luni, 16 noiembrie 2009

Cadou ↔ Cadou = LOVE


... Stii iubitule, sunt foarte generoasa.
Dar nu fac nimic pe gratis!!!

luni, 9 noiembrie 2009

Să iubești sau să nu iubești


Ce aiurea-i să iubești.

Oare am nevoie de îngrădirea libertății, de gelozie prostească, de posesivitate, de naivitate, de trădare, de minciună, de lașitate, de dor, de melancolie, de frică ...

Dar al dracului de-aiurea e să nu iubești.

... Aici suferi de SINGURĂTATE!!!

miercuri, 30 septembrie 2009

La speranza non muore mai

...Erau doi ochi ce mă priveau
Zile la rând, fără-ncetare.
Mă urmăreau și îmi șopteau
Că sunt cea mai frumoasă floare.

I-am ignorat și am plecat
În a mea lume pustiită,
Dansând un vals imaginar
De care eram mulțumită.
Dar nu-i de-ajuns.
Ceva lipsea...
Da!!! Acei ochi ce-mi insuflau iubire,
Și-acea privire-ndrăgostită
De care mie-mi era frică.

Acum îți caut eu privirea
În al meu gând ce-ai pus amprenta
Și te-am găsit. Sunt fericită.
Așteaptă-mă că zbor spre tine.

Autor: Oxana Șelari

vineri, 25 septembrie 2009

Do...Re...Mi.........


...Întotdeauna am încercat să fac comparații între ceva însuflețit și ceva neînsuflețit. Probabil viziunea mea crea o legătură între ele de care inconștient, mă mulțumea și mă făcea fericită că am găsit o explicație. Într-o seară mi-am zis: ”Viața mea este un pian!”. Peste câteva secunde m-am întrebat: ”De ce? Care-ar fi legătura?”.

...Și aici, imaginația mea încearcă să evadeze din ținutul obișnuit al culturii omenești...

Deci, Viața versus Pian. Două lucruri atât de asemănătoare și semnificative. Cum ar fi să mă culc pe claviatura pianului și să mă scufund în esența menirii lui pe acest pământ. Începutul meu poate fi și începutul lui... sfârșitul meu, și sfârșitul lui. Am dreptul să-mi compun orice melodie vreau și asta, pianul mi-o permite, dar nu e bătut în cui că voi cânta-o cu aceeași pasiune cu care am compus-o. Conștient sau inconștient tendința noastră este de a face lucrurile perfect, însă vrând-nevrând putem apăsa tasta greșită și melodia își schimbă ”culoarea”.

Acum înțeleg de ce am fost întotdeauna atrasă de pian. Mă regăsesc. Simt că-mi oferă libertate, dar în acelaș timp mi-o și îngrădește. Emană pasiune, dragoste, eleganță, dar și mister...
Și cel mai important este că ai dorința să-l descoperi necontenit în așteptarea altor miracole.
Iar melodia mea nu știu încă ce refren are, dar sunt sigură că pianu-mi va permite să culeg cele mai deosebite note!!!

vineri, 7 august 2009

Divertimento vero!

Cu doar 30 de euro:

- mi-a intrat frica până-n călcâi
- mi-am scuturat mațele până creierul meu mi-a zis ”STOP”
- am murit de foame toată ziua, și nu că nu aveam ce mânca sau nu aveam de unde cumpăra, dar mi-era frică să nu dau banii degeaba pe mâncare
- am stat 10 ore în picioare și circa 30 de minute așezată
- am transpirat de caldură și m-am uscat de frică
- am facut 200 de poze unde și cum am avut chef
- când trebuia să plâng ”de spaimă”, zâmbeam și savuram adrenalina, iar când eram obosită deja, mă distram ca un copil flămând de joacă
- și chiar atunci când închideam ochii, se învârtea totul în jurul meu, de parcă eram în cosmos
- ahh, m-am și uitat la un desen animat in format 4D (am fost împușcată, scuipată și căzută de pe punte)
- am fost în New York, în perioada în care a fost invadat de un misterios corp ceresc
- am fost urcată la o înălțime de 60 de metri și coborâtă în mai puțin de o secundă
- am exersat și cum să mergi cu o viteză de 120km/h cu capul în jos
...A fost una din cele mai interesante zile din ultima vreme!
Deci, mi-am petrecut ziua în Parcul de Distracții ”Mirabilandia”, Ravenna, Italia.
Savurați peisajul...